o poveste postelectorală "Derivă", "degringoladă", "haos politic, "blocaj", "instabilitate" - sînt noţiunile care revin cel mai des în discursurile publice şi în presa din Germania după scrutinul de la 18 septembrie. La polifonia postelectorală în care se fac auzite vocile politicienilor, ale presei, intelectualilor şi artiştilor, se adaugă şi o ciudată panoplie "iconică": montaje fotografice, caricaturi, portrete ale celor doi rivali la putere, Angela Merkel şi Gerhard Schroeder, surprinşi nu tocmai în cele mai avantajoase ipostaze... După ce s-a impus constatarea de bun-simţ, oficializată rapid de revista Der Spiegel, potrivit căreia scorul slab obţinut la urne de social-democraţi şi de partidele unionale demonstrează, între altele, că "poporul a întors spatele tocmai partidelor populare" incapabile să mai ţină în frîu extremele propriului spectru, "cei mari" au căutat, într-o primă etapă a sondării diverselor coaliţii, să-i "curteze" pe "cei mici". Speriaţi parcă de luxurianta paletă de culori a coaliţiilor imaginate, germanii, despre care, între multe altele, se spune că nu ar avea o sensibilitate cromatică şi nici un instinct politic infailibil, înclină spre o soluţie de bun-simţ, recomandată de "lupii bătrîni", de mass-media şi de politologi: marea coaliţie roşu-negru. Stendhaliană prin ambiţii, ea conţine şi riscul unor eşecuri, diminuat calitativ de unele congruenţe de program şi, cantitativ, de cele 500 de mii de voturi în plus, obţinute de partidele unionale - creştin-democrat, creştin-social. Viabilitatea formulei va fi pusă la încercare şi de scrutinul de la 2 octombrie, cînd Dresda va alege. Întrebarea care a generat cele mai multe speculaţii, teorii, comentarii şi polemici antologice este şi cea care nu ar fi trebuit să apară: cine va fi cancelarul? Schroeder şi Merkel îşi arogă fiecare victoria care, de facto, îi revine candidatei partidelor unionale.