La fel ca în celelalte patru procese electorale, desfăşurate în Polonia din 1989 pînă acum, alegătorii polonezi au scos din joc fostul partid de guvernămînt, în aşa fel încît înfrîngerea socialiştilor pare mai semnificativă decît victoria celor două partide mai mult sau mai puţin liberale. E dificil de afirmat că un anume program sau o anume formaţiune politică a obţinut majoritatea în alegerile parlamentare de duminică. Pe 9 octombrie, vor fi alegeri prezidenţiale, confirmînd probabil revenirea la orientarea politică a Solidarităţii. Fraţii Kaczynski, gemeni - unul, Lech, candidat favorit la preşedinţie, celălalt, Jaroslaw, liderul Partidului Lege şi Dreptate -, reprezintă garanţia consistenţei unei noi politici. Dar scorurile înregistrate la ieşirea de la urne (27% - Partidul Lege şi Justiţie, 24% - Platforma Civică, social-democraţii pe locul 4 cu 11%) se referă la opţiunile celor 40% din totalul alegătorilor, prezenţi la urne. Explozia şomajului (18%), scandalurile de corupţie, încetinirea ritmului creşterii economice, schimbările şi sciziunile din partide au diluat încrederea în clasa politică: a dispărut sentimentul că din momentul în care puterea a fost încredinţată unor politicieni nevrednici, poporul mai poate schimba ceva. Pe 14 septembrie, Wlodzimierz Cimoszewicz, candidatul Partidului Socialist, s-a retras din cursa prezidenţială pentru că n-a putut demonta acuzaţia conform căreia nu a declarat la fisc cîştigul obţinut, în 2001, de pe urma unor tranzacţii bursiere. În campania electorală au fost momente cînd liderii socialişti nu erau siguri că vor obţine măcar numărul de voturi necesar prezenţei în Dietă (Parlamentul polonez), aşa că în funcţie de propriile aşteptări se pot declara mulţumiţi. Le rămîne să critice acţiunile puterii. Partidele cu punctaj mare au promis, încă din campanie, că vor guverna în alianţă, solidari în decizia de a lichida rămăşiţe