Unii suntem bantuiti de spiritul de turma, altii nu putem pune geana pe geana daca nu ne delimitam permanent de restul "turmei". Ne ucide scarba fata de numitorul comun si ne sinucidem pe altarul diferentelor specifice. Predomina excesele belicoase.
Candva, daca nu erai structuralist, nu erai nimic. Putin conta ca in afara unei carti reper despre structuralism - datorata lui Virgil Nemoianu - si doxei catorva putini alti eruditi, majoritatea preopinentilor ciripea cam dupa ureche. Damblaua noului roman - daca nu scriai in linia Robbe-Grillet, Rebreanu sa fi fost si tot erai expediat la "si altii", alaturi de Aurel Mihale. Ce sa mai spun de onirism? Nu dictai in somn, erai un conformist.
Demersul regretatului Laurentiu Ulici de a imparti debuturile literare carora le-a fost contemporan pe decenii a fost transformat cu timpul intr-o caricatura greu de imaginat de critic. Mai subtila - la inceput, grosolana - astazi, o frauda transforma intamplari biografice in criterii de valoare. Etichete ca "saizecisti", "saptezecisti", "optzecisti", "nouazecisti", "fracturisti" au inceput sa sune ca treptele unei scari de valori.
Azi nu mai conteaza prea mult nici macar daca esti... zecist. Ce importa, este in ce an, in ce luna si mai ales in care parte a zilei ai aparut (literar) pe lume. Daca te-ai nascut la rasaritul soarelui esti un adevarat Arnotean al zecismului. Aparut mai spre seara, nu poti fi decat un Gorica Pirgu al aceluiasi frison. Ploua cu excomunicari fratricide - Viorel Padina nu mai este un poet exceptional, caci, cam slobod la gura, s-a pus rau cu "centrul".
Opera nu prea mai conteaza. Daca nu esti declarat postmodernist, ai pus-o de mamaliga. Asadar, "marunteii" ca Philippide, Emil Botta, Stamatu, Doinas, Stelaru, Caraion s-au chinuit degeaba. Inainte de a se cauta de talent, unii se duc la notarul de postmodernism si la felcerul de z
