La nici 40 de ani, regizorul Cristi Puiu este deja pe culmile succesului. Dupa "Marfa si banii", filmul sau "Moartea domnului Lazarescu" e un alt succes. A fost premiat la Cannes, a cucerit, La nici 40 de ani, regizorul Cristi Puiu este deja pe culmile succesului. Dupa "Marfa si banii", filmul sau "Moartea domnului Lazarescu" e un alt succes. A fost premiat la Cannes, a cucerit, intre timp, alte 13 premii internationale, fiind si primul film romanesc nominalizat la Oscar. Faima nu-l face insa mai putin comunicativ pe regizor.
- Ce v-a adus succesul? Respectul vecinilor din bloc, mai multi bani?
- Bani?! Chiar nu ma perverteste bogatia. Dar mai stii? S-ar putea sa anticipez gresit. Oamenii se mai schimba. Experienta ii schimba. Evenimentele ii schimba. Poate nu atat de radical. Eu cred ca sunt, totusi, la adapost de orice compromis artistic. Nu prea am altceva. Sunt suficient de strunjit incat sa-mi dau seama ca acesta este singurul loc de unde imi pot extrage respectul pentru mine insumi. Destul ca, zi de zi, suntem in situatia de a face compromisuri si concesii in toate directiile. Mi se pare ca aceasta e ordinea lucrurilor. Altfel, am ajunge sa ne spargem capetele pe strada. N-as putea insa niciodata sa fac compromisuri in film. Evident, e singurul meu spatiu privilegiat. Singurul loc in care pot sa ma conserv asa cum sunt. Daca as face si aici compromisuri, inseamna ca n-as exista.
- Tanar fiind, cum rezistati, totusi, tentatiei banului?
- Am exact aceleasi nevoi ca toata lumea. Ma comport de multe ori ca un harciog. Si tot adun. Am o colectie foarte mare de CD-uri, de filme, DVD-uri, casete video. Am vreo mie de CD-uri, si toate originale. Iar lucrurile astea costa. Daca ar fi sa le vand acum la mana a doua, cu 5 euro bucata, as strange usor 5.000 de euro. Am si vreo 700 de filme, vreo 4.000 de carti... Cu toate astea, nu am trea
