Miron Cozma reprezinta ultimul reziduu al esentei violente a comunismului, care inseamna aruncarea unei mase de cetateni impotriva altor cetateni ai aceleiasi tari.
Doctrina cu caracter profund infractional, bazata pe lovitura de stat, jefuirea de bunuri private, executarea si intemnitarea ilegala a oponentilor politici, ridicata la nivel planetar de spargatorul de banci Ioska Stalin, comunismul a incercat intotdeauna sa-si compuna o fata democratica, sa
mimeze statul de drept si parlamentarismul. Dar orice lider comunist, odata ajuns la stramtoare, uita de fasoanele legalo-democratice si se intoarce disperat la izvoare, chemand „oamenii de bine" sa faca ordine.
Miron Cozma este odrasla monstruoasa din pivnita politicii romanesti. „Mineriadele au avut si ele niste cauze", a zis mostenitorul impuscatului Ceausescu. Ca si cum ar putea exista cauze care sa justifice snopirea in bataie a unui civil neinarmat de catre 10-15 bestii cu bate.
„Or fi avut si baietii astia motivele lor", mai zicea acelasi Ion Iliescu despre brutele sepepiste care l-au batut pe functionarul de stat Serban Pretor pentru ca avea Trabant.
Sentimentalul declarat Ion Iliescu are mereu nostalgia pumnului muncitoresc sau a sutului in stomac aplicat de „organe" unor „elemente descompuse" ale societatii.
O alta odrasla a tovarasului de la Ape, juristul, proceduristul, europenistul Adrian Nastase, n-a ezitat sa ordone „organelor", bratul inarmat al poporului, umflarea de pe strada a doi insi care il scrisesera „de rau" pe Internet. Ceea ce s-a dovedit a fi doar un surogat pentru pornirile launtrice care l-au facut pe dl.
Nastase sa impuste metodic 23 de mistreti intr-o singura zi. La o radiografie pe dezbracatelea s-ar vedea, in „rafinatul" Nastase si primitivul Cozma, urmele stramosului comun, gorila rosie din care se trag