Nu de puţine ori, cunoscuţi pe care îi întâlnesc aiurea, pe stradã, sau chiar strãini care ştiu sau aflã cã scriu la rubrica de sport mã întreabã despre fotbalul mureşean. Unii sunt curioşi sã ştie ce se mai întâmplã prin baschet sau volei, însã majoritatea vor sã afle cum e cu fotbalul. Simt în întrebãrile lor un licãr de speranţã. Ar vrea, poate, sã audã cã un investitor misterios vrea sã-şi punã la bãtaie o parte din bani, pentru ca Stadionul Municipal şi apoi fotbalul autohton sã iasã din ruinã şi anonimat, sau cã primarul oraşului, trezit dintr-un somn adânc, care naşte o sumedenie de monştri, sã înţeleagã cã un oraş în care oamenii nu mai au nici un motiv sã caute arenele sportive este un oraş mort.
Sunt obligat sã îi dezamãgesc. Aş vrea sã le alimentez curioşilor micronul de speranţã cu o veste bunã, dar o minciunã care aduce mai întâi bucurie, pentru ca apoi sã mãreascã dezamãgirea, este infinit mai rea decât adevãrul crud. De aceea le spun cã nu au nici un motiv sã spere la vremuri mai bune pentru fotbalul mureşean, atâta vreme cât în fruntea oraşului îl avem pe primarul "care este", atâta timp cât în Consiliul Local Târgu Mureş nu existã nici mãcar un om care sã se zbatã dezinteresat şi cu fanatism, în sensul bun al cuvântului, pentru un club sau altul, atâta vreme cât oamenii cu bani din oraş au o singurã obsesie, aceea de a avea şi mai mulţi bani, atâta timp cât nici o investiţie majorã nu ajunge în acest oraş patronat de primarul Dorin Florea, preşedinte de onoare al unei echipe care în mod ruşinos pentru oraş a fost nevoitã sã joace pe alte mealeaguri, unde oamenii au pasiuni, speranţe, vise şi dorinţe, altele decât cele legate de propriile interese groaznic de egoiste şi, de multe ori, meschine.
Cât despre noi, ziariştii,… cred cã încã cel puţin vreo 3 ani vom fi nevoiţi sã "strigãm în pustie", veghind în acest veritabil lan de pelin n
