Arestarea lui Miron Cozma nu a fost un prilej de fericire pentru satenii din Costesti. Aliati ai ortacilor in ianuarie 1999, localnicii i-au ajutat pe mineri sa treaca de fortele de ordine, aruncind cu bolovani si bite si inaintind in forta prin gazele lacrimogene. Dincolo de targile care carau politisti ori jandarmi raniti, fluturau steaguri nationale gaurite. Localnicii din comuna vilceana Costesti, denumita si capitala mineriadei din 1999, sint revoltati de arestarea lui Miron Cozma. Satenii si chiar autoritatile locale considera ca „Luceafarul huilei“ nu merita inca zece ani de puscarie. „Sa fiu sincer, sint de partea lui. In ianuarie 1999, la Costesti s-a comis un act de dreptate. De aceea, nu impartasesc decizia“, a declarat Nicolae Duta, viceprimarul din Costesti. Se stie ca aici minerii au razbit cu ajutorul miilor de localnici care li s-au alaturat. Acestia i-au indrumat pe ortaci spre cai laturalnice, astfel incit fortele de ordine sa fie luate prin surprindere. „Atunci am strigat in gura mare: «Cinste lor, cinste minerilor!» Probabil ca si acum as striga acelasi lucru. Eram in prima linie cu minerii si nu imi pare rau. Omul ala a fost mai mult decit un lider si merita sa se bucure de libertate“, a afirmat Marinel U., un localnic. Dupa mineriada de la Costesti, comuna era devastata. Sute de jandarmi si politisti au cazut victime. Momentul critic a fost cel in care miile de ortaci au reusit sa treaca de dispozitivele fortelor de ordine. „Cred ca erau vreo 20.000 de mineri, cu localnici cu tot. Efectivele din zona Muzeului Trovantilor au lansat gaze lacrimogene, dar pareau sa nu aiba efect. Minerii aruncau si ei cu bolovani si cu ulucile rupte din gardurile gospodariilor. A fost un infern“, isi aminteste colonelul Ion Idu, seful Inspectoratului Judetean de Jandarmi (IJJ) Vilcea. Cei mai multi fluturau steaguri nationale gaurite si cintau: „Noi sintem români“,