Fostul maistru tipograf Alexandru Chivoiu (trecut acum la Domnul in imprejurari nefiresc de tragice) era in anii dictaturii comuniste cu cateva capete mai presus decat tot ce avea Combinatul Tipografic Casa Scanteii, unde apareau toate publicatiile regimului. Desi era un om tacut si vorbea mai mult prin gesturi si prin priviri, impunea de la inceput si te atragea printr-un anume sentiment de liniste si civilitate pe care il inspira in mijlocul acelui spatiu de jungla tipografica, plin cu linotipuri sovietice stravechi, ca niste tiranozauri ce scoteau aburi grosi de plumb prin toate fisurile lor si huruiau din toate incheieturile. Lucram in acei ani la "Flacara" si fiindca refuzam cu incapatanare sa scriu cu citate din Tovarasu' si Tovarasa, am fost trecut la corectura, unde am ucenicit vreo doi ani. A fost un loc privilegiat in care am vazut cu lupa atele albe ale textelor, scrise de mai marii presei de atunci, ce urmau sa apara in "Flacara" si, mai ales, lucrarea brutala a cenzurii Sectiei de Presa si Propaganda a CC, in toata halucinanta ei amploare. Se lucra la "Flacara" de a doua zi toata noaptea, uneori pana la 5 dimineata. Singurii care ramaneau pe coridoarele lungi ale Casei Scanteii erau corectorii si tipografii din schimbul de noapte. La acele ore tarzii de epuizare fizica si psihica, intre corectori se instituia de la sine o competitie: fiecare voia sa scape cat mai repede, daca se putea inainte de miezul noptii, sa mai prinda ceva spre casa. In acest scop, fiecare corector avea o relatie privilegiata cu un linotipist, care-i scotea imediat corecturile de pe spalturile lui si nu le lasa sa zaca in maldarul de pe masa din hala, unde le aduceau si corectorii de la celelalte publicatii care se tipareau in Casa Scanteii. Daca nu aveai pe cineva sa te ajute si asteptai sa-ti vina randul sa ajunga si spaltul tau in mana vreunui linotipist, uneori in faza termina