Acum cateva zile, un om s-a rastit la mine la coada la cinema: "De ce nu face presa reportaje despre jaful care s-a intamplat in fabricile din Bucuresti? Sunt strungar si nu mai am unde sa mai muncesc - toate sunt depozite de mobila acum. Ce sa fac, unde sa ma duc?" Omul era de-a dreptul furios si n-a avut nici un chef sa astepte sa incep barem un raspuns. Ne-am despartit inamici: el e acum sigur ca-s vandut hotilor de proprietari de depozite (foste fabrici), eu sunt absolut convins ca maine-poimaine, el si altii ca el vor reinventa un partid de stanga care sa ne puna latul de gat astora cu profesiuni liberale si pantofi asortati la curea.
Mi-am adus aminte de incidentul asta citind cateva statistici privitoare la vanzarile de PDA-uri, adica acele mici calculatoare-agenda-editor-de-texte-etc, foarte la moda acum vreo 2-3 ani. Ei bine, se pare ca piata acestor aparate se prabuseste. Telefoanele inteligente le-au luat deja o mare parte din functii, iar producatori altadata celebri precum Palm - un fel de IMGB al industriei IT americane- au ajuns depozite pentru mobila (citeste software-ul) celor de la Microsoft. Pe site-urile de specialitate, utilizatori nostalgici plang acum aceasta ultima umilire...
E, daca vreti, aceeasi drama cu cea a strungarului: o industrie se prabuseste dupa ce clientii au ales altceva. Fabricile din jurul Bucurestiului lucrau fara indoiala pentru o industrie ramasa, ca structura, in anii â60. Complicat sa explici asta insa strungarului meu. Mai ales ca problema lui cea mai mare nu e lipsa inteligentei sau a chefului de munca, ci incapacitatea de a crede ca schimbarea e un lucru firesc.
Mai grav e ca alte generatii de muncitori care vin dupa el, inclusiv cele care termina scoli astazi pleaca cu acelasi bagaj al imobilismului: omul e zidar, lacatus sau fochist. Ideea de a te adapta pietei muncii e socotita mai degraba o umili
