Gloantele suierau inca deasupra Bucurestiului cand Stasi a devenit prima, si pana acum ultima, politie politica comunista a carei activitate a fost dezvaluita public integral. Numele ofiterilor, informatorilor si colaboratorilor (Innoffizielle Mitarbeiter) sai au fost date publicitatii. Persoanele urmarite au putut lua cunostinta de continutul nesterilizat al dosarelor si documentelor care le priveau.
La deschiderea oficiala a uriasei arhive Stasi, ale caror rafturi puse cap la cap depaseau atunci 290 km, am revazut fisierele sale rotative importate de la Securitate cand eram la carma ei. Un raport secret al Comisiei Gauck atesta continuitatea acestei cooperari: cand Zidul Berlinului a cazut, Stasi a transportat cateva mii de dosare ultrasensibile la Bucuresti, spre a fi pastrate pana ce "ordinea va fi restaurata". (Informatia a fost dezvaluita ulterior de Stephen Kinzer in "East Germans Face Their Accusers", The New York Times Magazine, 12 aprilie 1992, p. 26. Nu am auzit ca aceste dosare sa fi fost restituite RFG de guvernul roman).
Chiar si expertii vest-germani, care credeau ca stiu totul despre Stasi, au fost surprinsi de amploarea retelei sale informative. Numai in Erfurt, oras cu 200.000 de locuitori, au fost identificati peste 50.000 Innoffizielle Mitarbeiter. Majoritatea acestora au fost, la randul lor, supravegheati de Stasi, care - ca si Securitatea - nu avea incredere in informatorii sai. Scriitoarea Christa Wolf, membra a CC al Sozialistische Einheitspartei Deutschlands, este doar un exemplu. Pe langa dosarul ei de colaborator au fost gasite alte 42 de dosare de urmarire individuala.
Amploarea supravegherii informative a fost alta surpriza: 65% din totalul locuitorilor au facut obiectul ei; intreaga corespondenta postala cu strainatatea si 40% din cea interna au fost cenzurate; toate convorbirile telefonice internationale si circa 35% d
