O bomba din cel de-al doilea razboi mondial a distrus doua treimi din imobil. Ceea ce nu au putut distruge bombele, au devastat, ulterior, comunistii. Nici cei 15 ani postrevolutionari nu i-au fost prea favorabili.
Acum, tot mai putin cunoscuta de bucuresteni, cladirea Muzeului Kalinderu, o biata caricatura a ceea ce a fost odinioara, viseaza la colectiile de altadata si la vizitatorii care sa-i treaca pragul.
Camere goale, pereti urati de beton, o scara interioara schilodita care duce la un etaj din care s-a furat cu timpul cam tot ce s-a putut. Afara, o curte napadita de balarii, sub care pe ici, pe colo se zaresc bucati de ciment.
Lipit de cladirea principala, un alt corp paralelipipedic, hidos, din beton masiv, strica si urma de armonie care ii mai ramasese imobilului. Asa arata azi ce a mai ramas din Muzeul Kalinderu, care gazduia una dintre cele mai bogate si interesante colectii de arta din prima jumatate a secolului trecut.
Muzeul a fost amenajat la inceputul secolului de Ion Kalinderu, jurist si presedinte al Academiei Romane, si a gazduit colectia de arta a acestuia, deschisa publicului.
Actuala cladire reprezinta o extensie a proprietatii initiale a lui Kalinderu, destinata exclusiv muzeului si construita in 1906, dupa proiectele lui I.D. Berindei (arhitect care e si autor al palatului Culturii din Iasi).
In 1914, muzeul a revenit statului, printr-un act de donatie, cu conditia ca asezamantul de cultura sa poarte numele de muzeul „Ion si dr. Nicolai Kalinderu" si sa gazduiasca colectia adunata de fondatorul sau.
Muzeul avea atunci, in aproape 30 de spatii de expunere, o colectie impresionanta de obiecte de arta cuprinzand arta medievala, arta traditionala romaneasca, sali rezervate scolilor de arta franceza italiana, flamanda si germana.
Un spatiu gener
