Cineva imi spunea, nu demult, ca maestii artei contemporane sunt asemenea unei pasari rare. Nimeni nu-i mai vede la fata, decat cu prilejul vreunei personale sau la evenimente culturale cu totul speciale. Cred ca se retrag intr-o carapace, ca un semn de protest in fata imposturii si a mizeriilor zilnice, a lipsei de interes manifestata de aceia care ar trebui sa le acorde sansa de a exista la inaltimea valorii lor, incerca
sa-mi explice persoana, foarte avizata in ce priveste fenomenul artistic. Pe unul dintre artistii daruiti cu har, cu aparitii rare in public - exceptand personalele sau vernisajele expozitiilor unor colegi, maestrul Vladimir Setran - un desenator neintrecut si un pictor de mare rafinament -, il intalneam, de curand, in atelierul sau. Ii solicitasem o lucrare pentru organizarea unei licitatii, de catre cotidianul nostru, in scopuri umanitare. M-am convins atunci ca orizontul sau de imagini este dominat de afecte, de discretia retragerii in propria sa interioritate, de placerea de a darui si de a fi de folos celorlalti.
Cineva imi spunea, nu demult, ca maestii artei contemporane sunt asemenea unei pasari rare. Nimeni nu-i mai vede la fata, decat cu prilejul vreunei personale sau la evenimente culturale cu totul speciale. Cred ca se retrag intr-o carapace, ca un semn de protest in fata imposturii si a mizeriilor zilnice, a lipsei de interes manifestata de aceia care ar trebui sa le acorde sansa de a exista la inaltimea valorii lor, incerca
sa-mi explice persoana, foarte avizata in ce priveste fenomenul artistic. Pe unul dintre artistii daruiti cu har, cu aparitii rare in public - exceptand personalele sau vernisajele expozitiilor unor colegi, maestrul Vladimir Setran - un desenator neintrecut si un pictor de mare rafinament -, il intalneam, de curand, in atelierul sau. Ii solicitasem o lucrare pentru organizarea unei licitatii, de
