Parlamentul nostru este, se pare, in primejdie. Dl Basescu intentioneaza sa ceara acceptul populatiei ca sa-l lase fara una dintre cele doua Camere. Accept pe care, conform sondajelor, il are in mod categoric.
Mai mult, diversi analisti trag un semnal de alarma, remarcind just ca, daca presedintele ar face pasul urmator cerind populatiei si desfiintarea celeilalte Camere, probabil ca si acest raspuns ar fi afirmativ.
Totusi, ei se arata ingrijorati mai degraba de motivele pentru care presedintele ar putea sa puna o asemenea intrebare, si mai putin de motivele pentru care publicul i-ar da un atare raspuns.
Timp de luni de zile, s-a auzit un alt semnal de alarma in ce-l priveste pe dl Basescu. Aceiasi vigilenti analisti constatasera ca, „luind pozitii partizane", presedintele incalca Legea fundamentala a tarii. Aceasta i-ar cere, zice-se, sa fie, cumva, deasupra politicii, sa vorbeasca doar in numele natiei, sa fie reprezentant al intregului popor.
Intr-o formulare sau alta, prostia aceasta a fost repetata atit de des si cu atita emfaza, incit a ajuns un fel de axioma. In realitate, dl Basescu nu trebuie sa reprezinte intregul popor, si asta pentru simplul motiv ca nu poate. Nici el si nici altcineva.
Douazeci si doua de milioane de oameni liberi, caci democratia exclude „unitatile de monolit", nu pot fi reprezentati de un singur om, oricine ar fi acesta. Acest rol fundamental il poate indeplini un for pluralist, in care opiniile se exprima liber, iar deciziile se iau printr-un consens care duce la formarea unei majoritati.
Am numit Parlamentul, singura institutie care, conform normelor democratice, poate si trebuie sa reprezinte intregul popor. (De altfel, vigilentii nostri ar putea afla acelasi lucru din propria noastra Constitutie, daca, intr-unul dintre momentele in care nu se bat cu pumnii in p
