Vanzarile de la casele de licitatie, din ultima perioada, lasa loc unor concluzii cand favorabile fenomenului pietei de arta de la noi, cand de-a dreptul dezastruoase privind soarta valorilor creatiei plastice romanesti. Desene de Nicolae Grigorescu, Tonitza, Schweitzer-Cumpana, Brauner, Pallady, Lucian Grigorescu, adjudecate la preturi cu mult sub nivelul lor sau ramase nevandute, ilustreaza nu numai lipsa de maturitate a actorilor pietei, ci si spontaneitatea implicarii acestora. Pe de alta parte, unii dintre specialistii fenomenului, care urmaresc din interior dinamica vanzarilor, sunt de parere ca, pentru piata noastra, preturile sunt bune. Din perspectiva artistilor contemporani insa, "marile valori romanesti se vand la preturi foarte mici". "Marii nostri artisti se vand la preturi foarte mici, pentru ca nu au cota pe plan international", afirma, recent, intr-un interviu, Elena Surdu Stanescu, o foarte cunoscuta si apreciata sculptorita. "Poate ca lipseste si educatia de care ar trebui sa raspunda societatea, mass-media. Inainte de revolutie exista Revista Arta, cotidianele aveau cronici permanente de teatru, arta, film, carora le-au luat locul, in mare parte, evenimentele mondene", comenta plina de amaraciune, interlocutoarea mea.
Ca o confirmare a celor mentionate aici, in vanzarile de maine de la Casa Alis, un desen de Tonitza, "Nud vazut din spate", 26x15 cm, este evaluat la 1.200 de lei noi, o litografie de Marcel Iancu la 1.300 de lei, iar o acuarela de Pallady, "Femeie sezand", este evaluata la pretul de pornire de 1.400 de lei. Tot in ofertele casei de licitatie amintite, un ulei pe panza de Paul Verona, "Vila", este evaluat la 2.500 de lei, si la acelasi pret, un ulei pe carton de Lucian Grigorescu, "Margine de sat", in timp ce o natura statica de Constantin Artachino, ulei pe panza, la 3.000 de lei. La preturi aproape duble, vor mai fi supuse lic
