„Buna, sint Maria, sint alcoolica“, „Buna, Maria“... „Acceptarea este raspunsul la toate problemele mele de astazi. Nu voi putea pastra abstinenta pina cind nu voi accepta ca sint alcoolic. Nu pot fi fericit daca nu accept viata asa cum este ea“. „Cunoastem un sentiment al libertatii si o fericire de o factura cu totul noua. Nu mai regretam trecutul si nu mai dorim sa-l dam uitarii. Intelegem ce inseamna cuvintul seninatate si cunoastem pacea. Intreaga atitudine fata de viata si perspectiva asupra ei ni se schimba complet. Nu conteaza cit de mult ne-am degradat prin baut - vedem cit de folositoare le este altora experienta noastra...“ Vineri seara, la ora stiuta, o mina de oameni s-au intilnit din nou. A treia oara pe saptamina in curs. A zecea, suta ori a mia oara in anii sau in lunile de cind nu mai beau. Nici un pahar, nici un strop. De cind au tras linie, si-au marturisit intii lor, apoi si altora marele secret - „sint alcoolic“ - si au luat viata de la capat. Maria, Ion, George, Sorin sint doar citiva dintre cei care vineri s-au strins in incaperea inchiriata, unde, de cinci ani, Alcoolicii Anonimi din Craiova se recupereaza. Pe usa, nici o eticheta, nici o inscriptie. In spatele ei, dezordinea camarutei seamana cu aceea a unui camin primitor, in care membrii familiei stau la taclale. Miros de cafea, sticle de suc, seminte, tigari. Intre afise cu dictoane invatate pe dinafara, legi scrise de o schioapa pentru a fi parcurse in orice moment si din orice unghi al camerei, cei citiva alcoolici isi recunosc, iarasi, unii altora, pacatul. Acela de a fi baut. „Maimuta de pe umar“ „Buna, sint Maria si sint alcoolica“, incepe femeia de 36 de ani ritualul prezentarii. „Buna, Maria“, vine raspunsul in cor. Iar numele continua sa fie spuse de fiecare in parte si salutate cu prietenie, cu intelegere, cu liniste si pace. Un moment de reculegere pentru „acela care mai sufera“,