Hunedoara, strada Libertatii, numarul 2. O curte de 108 metri patrati si o cocioaba din chirpici, construita acum mai mult de o suta de ani, ce abia depaseste 40 de metri patrati. Mizerie, igrasie si miros de saracie. O atmosfera ca acum doua sute de ani, cand oamenii traiau in cocioabe modeste si mizere. Pe scurt, locuinta in care o familie formata din cinci membri isi duce traiul zilnic.

In spatele Serviciului de Asistenta Sociala din municipiul Hunedoara, cinci suflete isi duc traiul in conditii greu de imaginat pentru societatea mileniului trei. Gardul vechi de lemn care imprejmuieste cocioaba sta sa cada, iar in curtea inghesuita domneste un miros puternic de mucegai, mizerie, saracie. Un catel si cateva rate incearca sa-si gaseasca locul in acest spatiu mult prea mic.

Tencuiala nu mai exista de mult, iar casa e pe punctul de a se darama. Acoperisul e mult prea vechi si prea uzat, asa ca de fiecare data cand ploua, apa patrunde in casa.

Familia Scrob traieste in aceste conditii din 1998. Mircea, capul familiei, este tamplar de meserie, insa momentan nu are un loc de munca. Sotia lui, Carmen, este asistenta medicala la Ghelari, iar cei doi copii, Nicu si Monica, sunt elevi in clasa a saptea, respectiv a cincea. Mama lui Carmen are 58 de ani si este pensionara. Sufera de diabet, este dependenta de insulina.

De un an de zile poarta si o sonda, pentru ca nu-si permite sa-si cumpere scutece pentru adulti. Desi starea ei de sanatate e grava, batrana zambeste fericita ori de cate ori cate un musafir ii trece pragul. Toti cei cinci membri ai familiei Scrob traiesc dintr-un salariu si o pensie modesta, dar au credinta ca intr-o zi Soarele va rasari si pe strada lor, strada Libertatii...

Inceputul sfarsitului

Carmen Scrob a fost unicul