Alcoolismul, zic specialistii, este considerat a patra problema de sanatate dupa bolile cardiovasculare, bolile mintale si cancer. Nu exista o definitie standard a alcoolismului. Oameni de stiinta, si nu numai, si-au dat cu parerea, secole la rind, cum sa defineasca „harul bahic“ cu care s-au pricopsit oamenii. Meteahna de a da paharele peste cap, a trage la masea, a machi, a pili si-a gasit, in stiinta, mai multe variante. Studiile recente au concluzionat: „Alcoolismul este o boala, o adictie ce ilustreaza conceptul bio-psiho-social, cu multiple cauze; alcoolul este un drog legal si promovat“. In orice caz, el este in general legat de impulsul necontrolabil de a bea, nevoia de a bea mai mult pentru a resimti efectele, de cele mai multe ori euforice, si de intoxicatia cronica. Setea puternica pentru alcool, neputinta de a se opri din a bea si simptomele starii de sevraj suferite sint toate simptome ale alcoolismului. Dorinta de alcool poate sa devina la fel de puternica precum nevoia de apa sau mincare. Majoritatea alcoolicilor nu pot sa se lase de bautura fara tratament adecvat. Istoricul betiei Paracelsus este socotit primul care a dat numele de Alckhol substantei volatile obtinute la distilarea vinului. Cel mai vechi document care contine referiri la vin este considerat a fi papirusul lui Eber, scris in anul 1500 i.e.n. si care contine si prescriptii medicale. Consumul de alcool apare si in scrierile lui Homer, Herodot, Aristotel si Platon. In tratamentul recomandat pentru vindecarea ranilor, Hipocrate remarca folosirea pansamentelor cu vin, cu exceptia ranilor articulare. Termenul de „alcoolism“ a fost utilizat prima data in 1849 de catre medicul suedez Magnus Huss. In 1977, Organizatia Mondiala a Sanatatii a publicat „Incapacitati legate de consumul de alcool“, un document ce incerca sa integreze conceptul existent de „alcoolism“, boala care te face sa fii depen