Predictibilitatea fiscala este ceea ce apreciaza un investitor la o noua piata, poate chiar mai mult decat facilitatile. O fiscalitate stabila si coerenta permite unui om de afaceri sa vada lumina de la capatul tunelului, adica profitul la cativa ani de la investitie.
Lipsa acesteia este si ceea ce i s-a reprosat in mod constant Romaniei, unde politica de taxe si impozite a fost intotdeauna conjuncturala.
Introducerea cotei unice - numita recent, in „Business Week", Sfantul Graal al politicilor publice - nu a fost o greseala, iar efectele ei pozitive au fost deja cuantificate in reducerea muncii la negru si cresterea de incasari. Cota unica a facut, de exemplu, compania de telecomunicatii Vodafone sa-si indrepte privirea spre Connex.
Liderul FIDESZ, Viktor Orban, spunea chiar ca, prin mentinerea vechiului sistem de impozitare, Ungaria a pierdut competitia investitiilor in favoarea Romaniei. O eroare a fost insa introducerea ei fara o proiectie economica temeinica, pe un buget construit si votat in guvernarea anterioara.
Daca privim in jur, vom constata ca statele care au adoptat deja cota unica - Estonia, Letonia - ori care intentioneaza sa o faca - Cehia, Germania, Franta sau Marea Britanie - pregatesc ani buni o asemenea masura economica.
Sub presiunea promisiunilor electorale, guvernul Tariceanu s-a grabit sa lanseze cota unica, si de aici o reactie in lant. Sceptic fata de capacitatea noastra de a realiza veniturile bugetare, FMI a conditionat incheierea unui nou acord de majorarea TVA, iar cabinetul condus de un liberal a reactionat cum numai PSD era in stare sa o faca.
In incercarea de a evita cresterea preturilor prin marirea TVA si de a da in acelasi timp satisfactie FMI, aducand bani la buget, guvernul va introduce noi taxe si impozite.
In cea de-a sasea serie de modificari la Codul Fiscal
