In secolul al XVIII-lea, tarul Petru cel Mare al Rusiei introducea impozitul pe barba: rusul care dorea sa-si etaleze o asemenea podoaba trebuia sa plateasca vistieriei statului 100 de ruble pe an. Desi pare o ciudatenie, daca analizam cu atentie, vom vedea ca suveranul rus folosea de fapt un instrument modern, o parghie fiscala: prin taxarea acestui obicei urmarea descurajarea lui si apropierea Rusiei de Occident.
La aproape 300 de ani distanta, guvernantii romani pregatesc investitorilor din mileniul III o surpriza numita "impozit pe imobilizarile corporale": 0,5% din valoarea oricarui mijloc fix din patrimoniul fiecarei persoane juridice. Mai exact, pentru orice bun cu o valoare mai mare de 15 milioane de lei si o durata de viata mai lunga de 1 an, proprietarul persoana juridica va trebui sa plateasca o taxa anuala.
Din pacate, spre deosebire de Petru cel Mare, guvernantii nostri nu se gandesc la efectul pe care aceasta taxa il va avea asupra mediului de afaceri din Romania. Vor pierde agentii economici care fac afaceri curate: ei vor suporta o noua povara numai pentru "vina" de a fi investit in masini, utilaje, instalatii, cladiri sau alte mijloace fixe. Nu vor pierde insa speculatorii sau alte categorii care fac afaceri printr-un simplu telefon. E greu de crezut ca ar fi putut fi gasita o masura mai anti-economica. Analizand insa proiectul Ordonantei de modificare a Codului fiscal, publicat recent pe pagina de internet a Ministerului de Finante, realizam ca dimensiunea dezastrului spre care ne indreptam este mult mai mare: se introduc bariere in ceea ce priveste nivelul amortizarii fiscale, fondul de riscuri bancare generale devine cheltuiala nedeductibila fiscal, impozitul pe cladiri la persoane juridice creste la 3%, veniturile din salarii aferente activitatii de creare de programe de calculator nu mai sunt scutite de impozit, costuril
