De la o vreme, pe scara blocului ne vizita cu multa discretie, doar seara, o pisica gri marmorat, cu ochii verzi, mari si rotunzi.
Crezand-o infometata, i-am lasat de mancare intr-un colt. Dupa mai multe astfel de vizite, am gazduit-o. Se observa ca mai traise in casa. N-a mai plecat, desi din cand in cand cerea sa iasa afara, dar se intorcea dupa o ora, doua. N-a stricat si n-a murdarit niciodata nimic, desi o lasam in toata casa. Era cuminte, educata, rar cerea ceva de mancare, doar la ora mesei se aseza langa farfurioara, daca nu se gasea nimic in ea.
Intr-o zi, intamplator, dupa ce iesise afara, am vazut-o pe iarba, inconjurata la oarecare distanta de sase motani admiratori. Mi-a venit atunci in minte numele Ciociolina si, aratand-o unei vecine, asa am botezat-o. Dupa doua luni, scancea tinandu-se dupa mine. Am inteles ca urma sa vina "lume noua" in casa. Asa au aparut trei pisoi, intre care unul negru, cu un buchetel de fire albe in piept, somnoros si lenes. Cand s-a marit, nu mieuna, scotea doar doua sunete ce semanau cu doua silabe, "ti-ti". Asa s-a botezat singura Titi, si era la fel de cuminte si de curata ca mama ei. Am pastrat-o ca sa se joace amandoua, noi fiind aproape toata ziua plecati la serviciu. Seara, cand ne intorceam, cele doua mate ne destindeau cu dragalasenia lor. Dar intr-o seara, Ciociolina n-a mai venit din plimbarea ei si, pentru ca ploua, mi s-a parut suspect si am plecat sa o caut. Am gasit-o pe carosabilul strazii, aplatizata de rotile unei masini ce trecuse de-a lungul corpului ei. Strada este o alee rar circulata. Un ins fara suflet isi satisfacuse impulsul criminal de cruzime vanatoreasca. Durerea mi-a fost atenuata de gandul ca a murit instantaneu. Mangaierea a fost Titi, care, neintelegand ce s-a intamplat, privea deseori spre usa, asezandu-se in asteptarea mamei care nu mai venea. Apoi a uitat, atasandu-se mult de
