Bernard Gavoty, "Les souvenirs de Georges Enesco/ Amintirile lui George Enescu", editie bilingva, traducere de Elena Bulai, Editura Curtea Veche (tel. 021/222.47.65) cu sprijinul Institutului Cultural Roman, 372 pag, 300.000 lei.
La comemorarea a 50 de ani de la moartea lui George Enescu si in timpul editiei a XVII-a a Festivalului si concursului international ce-i poarta numele, doua institutii de prestigiu, o editura si I.C.R., au ales cea mai potrivita forma de a-l aduce viu printre oamenii secolului XXI, pe muzicianul de geniu. Caci, dincolo de bronzul lustruit de fraze encomiastice si de analizele criticilor muzicali, se afla un om pe care, ma tem, nu doar publicul larg, ci si melomanii sau interpretii lui nu-l cunosc indeajuns, cu toate calitatile sale umane, rarisime in lumea artistica. Iar acest om poate fi cunoscut cel mai bine din propriile-i marturii, culese de Bernard Gavoty, de-a lungul unor convorbiri inregistrate pentru Radiodifuziunea franceza intre 1951 si 1953. Celor 20 de dialoguri, la ale caror intrebari George Enescu a meditat si a raspuns in scris, admirabilul Gavoty a simtit nevoia, dupa difuzare, sa le dea forma perena a unei carti, alegand sa dispara el insusi din pagini si sa-l lase doar pe ilustrul interlocutor sa se exprime, ca intr-un volum de memorii. In prefata, se simte obligat, totusi, sa precizeze ca acest mare om, al carui singur orgoliu e sa slujeasca muzica, se apreciaza pe sine insusi cu umila modestie, si de aceea ii subliniaza mai apasat, nu doar inzestrarea artistica uluitoare, ci si pretioasele trasaturi morale: "Mai intai, ca este intruchiparea nobletei. Nu cunoaste invidia si meschinariile legate de profesiune. Isi vede de drumul sau, bucurandu-se in acelasi timp de succesele altuia. Ii stiu doar o ambitie: sa compuna si sa faca muzica. Viata o accepta asa cum este, greutatile se face ca nu le vede. S-a ridicat
