Teama de a cuceri si teama de a fi cucerit se amesteca pana la spaima si atunci, cand si cand, incerci sa traversezi aceasta batalie nepasator, cu mainile-n buzunare. Iti doresti atat de tare sa ajungi la cel care ai fost si, cand ti se pare ca nu mai opune rezistenta, ca aproape s-a abandonat, incepi sa dai inapoi, sa devii ezitant, incepi sa te intrebi daca asta ai vrut cu adevarat.

De parca-ar fi, de parca n-ar fi toamna. De parca ai fi, de parca n-ai fi tu. Atat de ciudat te amesteci cu ea, cea de acum, si cu tine, cel de atunci. Parti intregi din tine sunt ale ei, parti intregi din ea sunt ale tale. Despartiti doar de granita subtire, diafana a amintirilor, ne invadam reciproc teritoriile, mai intai in gluma, iar pe masura ce inaintam in joc devenim seriosi, trezindu-se in noi pofta de cuceritori. Teama de a cuceri si teama de a fi cucerit se amesteca pana la spaima si atunci, cand si cand, incerci sa traversezi aceasta batalie nepasator, cu mainile-n buzunare. Iti doresti atat de tare sa ajungi la cel care ai fost si, cand ti se pare ca nu mai opune rezistenta, ca aproape s-a abandonat, incepi sa dai inapoi, sa devii ezitant, incepi sa te intrebi daca asta ai vrut cu adevarat. Si atunci, aproape pe nesimtite, prinzandu-ti momentul de slabiciune, te invaluie in ceata ei de culoarea chihlimbarului si incearca sa te supuna neconditionat, sa faca din tine un prizonier vesnic condamnat la ea. La inceput aproape ca nici nu-ti pasa, ba, dimpotriva, totul incepe cu o manifestare de dragoste fata de tine si-ti arata putin din cel care ai fost, din ce-ai fi vrut iarasi sa fii, la fel de curat ca atunci, la fel de puternic, dar si slab si romantic totodata, la fel de tu. E momentul cand incepi sa devii din ce in ce mai mult al ei, e momentul cand poti sa ajungi fara de stire supus, dar si, din contra, razvratit. Si incepi sa te ridici, sa-ti recuceresti