Functionarea actualei coalitii de guvernare incepe sa semene tot mai mult cu cea aflata la putere intre 1997 si 2000.
Aceleasi surde lupte interne, aceleasi conflicte generate de interese partinice diferite, aceeasi competitie a orgoliilor macina acum o alianta, Da, ce parea destinata a scapa, in sfarsit, Romania de "sistemul" impus de mostenitorii Pcr-ului, grupati in Psd. Efectul frecusurilor mascate de afirmarea zambitoare si constanta a antantei Pnl-Pd este deja previzibil. La viitoarele alegeri parlamentare, Pnl-ul va juca rolul "programat" in 2000 pentru Pntcd, cel de tap ispasitor. Pnl-ul are, prin premierul Calin Popescu-Tariceanu, responsabilitatea executivului, ceea ce, in mintea electoratului, inseamna raspunderea directa pentru "mersul afacerii". Desi are o cu totul alta perspectiva asupra administrarii treburilor tarii, desi are alt temperament, d-l Tariceanu incepe sa para a urma drumul care i-a facut cunoscuti drept monumente de incompetenta si indecizie pe doi din premierii "taranisti" ai "regimului Constantinescu", Victor Ciorbea si Radu Vasile. Ezitarile premierului in privinta provocarii anticipatelor, reactiile defazate fata de dezastrul inundatiilor, deschiderea spre anume grupuri de interes vor avea ca finalitate colapsul intern al partidului liberalilor si, probabil, agonia asemanatoare cu cea a Pntcd-ului - ce anunta iesirea de pe scena politica. Ne putem chiar intreba daca nu cumva aceasta este "soarta" partidelor "istorice" dupa caderea comunismului.
In Pnl au existat - si exista inca - proiecte lucide de salvare a acestui partid, aparent condamnat la o cadere inexorabila. Politicieni liberali, ce au inteles ca Pd-ul "aliat" va juca, in mandatul de acum, acelasi rol pe care si l-au asumat si in coalitia condusa de Cdr, au propus, ca solutie de iesire din situatie, transformarea Da intr-o grupare partinica unitara, prin renun
