Vine primul si pleaca ultimul din primarie si intotdeauna hainele lui par abia scoase din cutie. Si-ar fi dorit sa-i fi dat Dumnezeu citiva centimetri in plus in inaltime ca sa poata umbla de care-o fi, sa nu fie nevoit sa mearga aproape tantos si sa creada lumea ca e fudul. I-au dat insa ursitoarele mina de fier cu care a strunit tot ce a respirat in jurul lui, privire apriga care a mustrat fara vorbe si o bunatate fara margini ascunsa bine dupa vocea rastita care sperie strainii si o face pe secretara impasibila si insensibila sa grabeasca pasul cind „racneste seful“ din birou. La 61 de ani, Gheorghe Anghel, primarul de la Caracal, a reusit sa demonstreze ca functia de primar este o meserie pe care daca nu o faci bine te huiduie tot orasul, iar daca o faci cum trebuie nu te mai intreaba nimeni de la ce partid esti. Anul 1990 l-a gasit pe Gheorghe Anghel tot primar la Caracal unde-si vedea de treburi printre congrese si plenare, sedinte de partid si osanale. In acel decembrie peste care s-au asternut multe umbre s-au gasit citiva cu mintea incinsa care i-au vrut capul, desi nu-l chema Motoc, si care s-au declarat revolutionari, ca nu era sa ramina tocmai Caracalul fara revolutie! Atunci a plecat din primarie pina a trecut palalaia si s-a intors peste citiva ani ales democratic tot de orasul care-l huiduise cu ceva timp in urma. Nu s-a suparat pe oameni niciodata. S-a mai rastit la ei, i-a mai crescut tensiunea, dar a mers inainte ca „pentru doi, trei nebuni care sint nemultumiti de cind s-au nascut nu are rost sa-ti pui zilele pe gratar“. „Candidez de-al dracu'“ „Sint primar de 14 ani si trei luni si pot sa spun ca dupa ce ai ajuns in capul trebii nu conteaza de la ce partid esti, conteaza ce faci pentru oamenii care asteapta de la tine citeodata si marea cu sarea. Am facut multe pentru orasul asta, desi eu nu sint de aici. Dar cea mai mare realizare a perioadei ind