- Cultural - nr. 195 / 4 Octombrie, 2005 Dupa debutul editorial, la o varsta precoce, cu volumul de versuri: O sansa pentru mine (2004), urmat, in acelasi an, de altul, tot de versuri: Mi-e sufletul lumina, Elvira Susca - la numai 14 ani - publica intaia ei carte de proza: Ancheta maiorului Traian (Ed. Tipomur, Targu-Mures, 2005, 48 p.). Marturisirea autoarei, din preambulul cartii, lasa sa se inteleaga ca semnificatul (fondul) ei este real si ca are ca punct de plecare viata bunicului ei, care a fost ofiter de cariera, conducand departamentul "cercetari penale". Mobilul naratiunii, cu tenta politista, il constituie o "presupusa crima". Pentru a realiza "fabula", ea insasi recunoaste ca a fost nevoie de "multa imaginatie". Ceea ce surprinde placut la un copil de gimnaziu _ ajuns pe neasteptate si atat de repede "prozator" _ este faptul ca a putut sa construiasca un semnificant (a se intelege o suita de mijloace formale: naratiune, dialog, descriere, mijloace de prezentare a gandurilor, reactiilor, gesturilor, vorbelor si faptelor unor personaje) verosimil, acceptabil, si chiar convingator din punct de vedere estetic. Mica prozatoare a stiut sa dea viata catorva personaje: maiorul Traian (mai putin conturat fizic),Viorel Bianu, Viorica Murdan, Vali Bianu, sublocotenentul Mitica, Radu Murdan, folosind un limbaj adecvat, lipsit de stridente si stangacii frapante. Dincolo de dominanta comunicarii - dialogul (motivat si de genul scrierii: "ancheta") - Elvira Susca pare a fi initiata in acest domeniu atat de pretentios al epicului de mici dimensiuni. Iata cum se deschide subiectul, printr-o descriere succinta si autentica: "Zapada cazuta la inceputul lui decembrie se topise de mult, se scursese in fire murdare in gaurile de canal (...). Ceata se lipea de pamant, ea mulandu-se pe case, oameni, masini si copaci, toate erau fragile, ireale, abia schitate, ca intr