Slava domnului ca s-au oprit! Cel putin pana la raportul de tara din primavara, presedintele nu se va mai învarti în jurul guvernului, cautandu-i punctele slabe. Si, în replica, premierul se va relaxa, renuntand sa blocheze initiativele presedintelui numai fiindca vin de la acesta. S-a ajuns la un echilibru fragil, atat cat încape într-un Executiv cu doua capete, cum l-a lasat caznita noastra Constitutie, croita pe masura lui Iliescu-întaiul. La noi premierul e fie supusul, fie concurentul presedintelui. Teoretic, avem o sansa subtire ca cei doi sa fie parteneri.
Semnele armistitiului sunt clare. Presedintele Basescu a renuntat public la anticipate pana la data aderarii. Sa nu uitam ca anticipatele i-au despartit pe cei doi lideri. Instabilitate va fi abia atunci cand presedintele Basescu va spune ca nu are încredere în primul ministru. Nu sunt pregatit sa spun ca nu am încredere în primul ministru, a zis Basescu, cu o sinceritate dezarmanta. Inseamna ca, de fapt, presedintele n-are încredere în premier, dar nici mijloacele pentru a schimba ceva. În aceeasi ordine de idei, Traian Basescu ne-a spus ca nu va face presiuni pentru schimbarea guvernului, ci doar pentru respectarea angajamentelor asumate de catre acesta. Corect, principial si constitutional.
Premierul Tariceanu pare sa raspunda mainii întinse de presedinte si împreuna toarna apa peste orice scanteie. Mai ales ca apa avem cat cuprinde. Presedintele Basescu a prezidat o sedinta a Comitetului pentru situatii de urgenta în sediul guvernului si în lipsa premierului, ceea ce a fost interpretat în presa ca o încercare de a-i sapa autoritatea. Dar premierul a ramas calm ca întotdeauna, declarand prin purtatorul de cuvant ca stia dinainte despre venirea presedintelui. E drept ca d-l Tariceanu si-a scurtat deplasarea la Bratislava cu o zi, dar, odata revenit în tara, a inspectat podul rupt de la
