Din cele doua milioane de norocosi care au gasit de lucru in strainatate, jumatate se afla in tarile vechi membre ale Uniunii Europene. Sunt piete de munca extrem de selective, ceea ce-i face pe cei mai multi dintre romanii ramasi acasa sa spere ca data aderarii si obtinerea statutului de cetatean european sunt cheile cu ajutorul carora vor patrunde si ei in paradisul mult visat. Partial, speranta le este indreptatita, dar dupa ce stau pe tusa sapte ani, deci tot cei care deja au pleca
Din cele doua milioane de norocosi care au gasit de lucru in strainatate, jumatate se afla in tarile vechi membre ale Uniunii Europene. Sunt piete de munca extrem de selective, ceea ce-i face pe cei mai multi dintre romanii ramasi acasa sa spere ca data aderarii si obtinerea statutului de cetatean european sunt cheile cu ajutorul carora vor patrunde si ei in paradisul mult visat. Partial, speranta le este indreptatita, dar dupa ce stau pe tusa sapte ani, deci tot cei care deja au plecat sau care vor pleca pana in 2007 ies in castig. Cu o conditie, aceea de a fi informati.
“Nu parasiti tara in care munciti temporar, nu va veti mai putea intoarce!” – astfel suna cea mai importanta porunca. Cetatenii romani pe care aderarea tarii la Uniunea Europeana ii prinde muncind cu acte in regula pe teritoriul unui stat membru nu pot pleca, fara sa piarda dreptul castigat inainte de aderare. Ei nu se mai pot intoarce si li se aplica regimul general, aplicabil noua tuturor celor ramasi acasa, acela al perioadei de tranzitie.
Aceasta regula demoleaza definitiv speranta celor mai multi ca daca 1 ianuarie 2007 sau 2008 te prinde in Germania, spre exemplu, poti da curs ofertelor de munca de pe teritoriul oricarui stat membru. Intr-adevar, libera circulatie a persoanelor si dreptul de a munci oriunde
