Stefan Foris a fost secretarul PCdR care a reusit sa se rupa aproape in totalitate de partid. El a intrat in conflict cu comunistii aflati in inchisori. Comunistii in libertate il contestau si nu-i mai respectau ordinele. Cominternul, care-l instalase in functie, disparuse din peisajul politic. Cativa apropiati ii mai recunosteau autoritatea.
Un secretar fara partid
Stefan Foris nu avea calitati de lider. El nu a reusit sa se impuna in Partidul Comunist din Romania. Din contra, si-a facut numerosi adversari. Era un personaj taciturn, caruia ii placea mai mult izolarea decat compania altor tovarasi. De multe ori, in discutiile cu subalternii sai, ajungea la disensiuni serioase si certuri furtunoase. Ca in cazul tuturor liderilor comunisti, singura lui busola o reprezentau Cominternul si indicatiile pe care acesta i le transmitea. Dupa ruperea legaturilor cu acesta, in mai 1941, secretarul general ramane dezorientat. Trebuia sa ia singur toate deciziile importante pentru partid. Si, in acelasi timp, trebuia sa se gandeasca daca aceste decizii ar fi sau nu pe placul Moscovei.
DISENSIUNI. Printre primele rupturi pe care le inregistreaza PCdR in timpul razboiului se numara conflictul dintre cei aflati in inchisori si secretarul general. Dupa instalarea lui Stefan Foris in functie, in ianuarie 1941, acesta nu initiaza nici un fel de legaturi cu cei din inchisori. Detinutii comunisti sunt cei care, in octombrie 1941, ii trimit disciplinati primul raport de activitate secretarului general. Acesta nu binevoieste sa le raspunda decat in martie 1942. In primul sau mesaj, Stefan Foris nu face decat sa-i critice pe tovarasii aflati in spatele gratiilor. Acesta este tonul pe care il va pastra pana la inlaturarea sa din functie. Foris ii bombardeaza cu sanctiuni, avertismente formale, voturi de blam, suspendari din functii. Ii acuza chiar de initierea unei lupte
