De cinci ani sub ochii nostri functioneaza cu precizie elvetiana “fratia” SRI- CNSAS, a carui unica menire a fost si este blocarea aflarii adevarului despre Securitate. Sau, in tot cazul, aflarii adevarului neconvenabil politicului. Orice culoare ar avea el. In “planul de masuri” pentru infiintarea fratiei, prima directiva suna cam asa: “nimeni din afara sistemului nu are voie sa-si bage nasul in dosare”. A doua: “orice scurgere de informatii va fi atent controlata”. Iar a treia - “in caz de incidente, intoxicati, manipulati si albiti”. Semnat: fostele si actualele servicii, plus noile institutii democratice. Dupa felul in care au actionat Timofte si Onisoru, ca sa-i luam numai pe acestia, desi lista e mult mai lunga, strategia a fost urmata pas cu pas.

Arhiva a ramas la SRI pana in vara acestui an. Rezultatul: timp de cinci ani si mai bine dosarele din depozitul central din Militari, transformat in sanctuar sereist, au fost ferite de ochi indiscreti. Onisoru a acceptat cu placere tainica situatia, cautand in numele colegului Timofte tot felul de justificari. Din cand in cand, incoltit de “tripleta rasculativa” si de protestele “petentilor” care deprinsesera prostul obicei sa dea CNSAS in judecata, iesea la rampa cu scuze molcome. Nu e de mirare ca deconspirarile oficiale ii vizau, de regula, fie pe morti, fie pe opozantii regimului. In schimb, raspunsul livrat la norma celor care isi cereau propriul dosar de urmarire informativa era in majoritatea cazurilor: “necunoscut in arhive”. Respectivii “necunoscuti”, dintre care unii beneficiasera direct de atentia Securitatii in anchete sau in puscarii, au tocit treptele CNSAS depunand cereri, petitii, memorii. Zadarnic. SRI se tine tare. Povestile “cunoscutilor” care si-au primit dosarele sunt halucinante. Spre furia lui Onisoru si a colegilor pesedisti si peremisti din Colegiu, multe au aparut in presa. Dosare