"Viaţa alãturi de mine va fi mereu o aventurã!", i-a promis Marian iubitei sale încã din prima clipã. Şi s-a ţinut de cuvânt.
Povestea lor a început în august anul trecut, când s-au prãbuşit MIG-urile. Marian fãcea parte din echipa care venise de la Bucureşti sã transmitã de la faţa locului.
"Nu eram pregãtitã pentru o relaţie. Dar nu întotdeauna noi suntem cei care decidem ce urmeazã sã se întâmple în viaţa noastrã", îşi aminteşte Roxana. "Nu a fost dragoste la prima vedere. Nu era genul de cuceritor care fura inimile doamnelor dintr-o privire. Ar fi putut trece neobservat. Dar nu şi pentru mine, care am privit dincolo de ceea ce zãreşte ochiul amator. Un "sãrut mâna" adresat din suflet, nu din exces de politeţe, a fost de ajuns pentru a mã opri sã îl ascult. Un necunoscut. Un bãrbat despre care nu ştiam nimic, dar îmi doream deja sã aflu totul. Gestul lui a fost încãrcat de firesc, dominat de o naturaleţe ieşitã din tipare. Demonstraţia de bun-simţ a continuat pe tot parcursul serii. Atent la detalii, nu i-a scãpat nimic.
N-a uitat sã îmi deschidã portiera când am urcat în maşinã, n-a neglijat sã îmi ia haina la intrarea în restaurant, nici sã îmi potriveascã scaunul înainte sã iau loc la masã. Un adevãrat domn, rãtãcit printre bãrbaţi".
Fascinatã de nonşalanta lui, Roxana şi-a dorit din adâncul sufletului sã îl reîntâlneascã pe cavalerul de modã veche care zãbovise atât de puţin în preajma ei. Şi-a zis cã meritã sã trãiascã lângã acest om mãcar încã o zi. Nici nu visa atunci cã îşi va petrece lângã el toatã viaţa.
La prima întâlnire, nici mãcar nu-i reţinuse numele. O sãptãmânã mai târziu, când s-au revãzut la Sinaia, i-a mãrturisit cã habar nu are cum îl cheamã. Au râs amândoi, cum li se întâmplã în fiecare zi. "Marian m-a învãţat sã râd, sã savurez fiecare clipã, sã redevin eu însãmi. Lângã el
m-am redescoperit şi am învã
