Saptamana aceasta ne-a vizitat din nou un musafir nepoftit, un om de care am vrea sa uitam, dar care revine cu încapatanare ca sa ne aminteasca, tocmai acum, cand ne pregatim sa intram în lumea buna a Europei, ca nu avem, ca stat democratic postcomunist, o origine prea sanatoasa. Prin intermediul micilor ecrane Miron Cozma a patruns din nou în cetate si în casele noastre, lovind în adversarii sai de data aceasta cu cuvinte grele, nu cu bata. Macar cu atata progres ne putem lauda si noi.

Condamnarea fostului lider sindical la 10 ani de detentie pentru mineriada de la Costesti a aprins din nou spiritele în politica si în presa, mai ales ca, la conferinta de presa organizata rapid înainte de arestarea sa, Miron Cozma a facut si declaratii spectaculoase. Trei sunt chestiunile pe care le redeschide aceasta condamnare: legatura dintre justitie si politica, adevarata istorie a mineriadelor si responsabilitatile oamenilor politici romani. Condamnandu-l pe Miron Cozma la numai 10 ani pentru evenimentele de la Costesti, judecatorii Înaltei Curti de Casatie si Justitie nu puteau sa nu stie ca îi deschid o portita spre libertate. Avocatii sai au putut cere contopirea pedepselor si eliberarea clientului lor, în baza faptului ca liderul minerilor a executat deja peste 7 ani din pedeapsa primita pentru mineriada din 1991, pedeapsa gratiata de Ion Iliescu la sfarsit de mandat. Exista juristi care contesta fundamentul acestei cereri. Ca nespecialisti nu ne putem pronunta, dar nici nu putem fi atat de naivi încat sa ne imaginam ca justitia noastra a devenit dintr-o data perfect independenta de factorul politic si sa uitam ca ÎCCJ este prezidata de fostul consilier juridic al presedintelui Iliescu.

Nu-i invidiem pe judecatorii care trebuie sa se pronunte la 20 octombrie asupra acestei cereri: asupra lor se fac probabil acum imense presiuni. Orice vor decide va avea c