POPASURI MONAHALE Cand, prin 1918, vizita Manastirea Ratesti, Nicolae Iorga admira casutele-chilii ale celor 60 de maicute, scriind ca, in locul acesta, se simte "ca intr-o statie de aer". POPASURI MONAHALE Cand, prin 1918, vizita Manastirea Ratesti, Nicolae Iorga admira casutele-chilii ale celor 60 de maicute, scriind ca, in locul acesta, se simte "ca intr-o statie de aer": oaspetii se vedeau mai mult decat surorile, iar unele locuinte ii pareau niste vile in stil nou. Privind astazi interiorul manastirii, pare ca si dupa 100 de ani nu s-a schimbat nimic. Descrierea lui Iorga se potriveste, iar senzatia de pace si gandul ca ochiul lui Dumnezeu vegheaza imprejmuirea monastica sunt atotcuprinzatoare. Pe maica-stareta o intalnim la iesirea din biserica mare cu hramul Sfintei Treimi si al Sfantului Dumitru, unde tocmai s-a terminat slujba de vecernie. Ne pofteste in arhondaric si ne trateaza cu dulceata de visine si apa proaspata. "Faceti dulceata la manastire?", intrebam. Desigur, dulceata e o specialitate pentru aceste maicute care traiesc in randuiala de chinovie, adica au fiecare o casuta data de manastire, unde isi duc viata singure ("de sine") sau cu o sora-ucenica. Maica stareta Marina Rosu ne indeamna s-o cunoastem si pe maica Domitiana, care, in bucatarie, tocmai culegea boabele coapte de pe un manunchi bogat de soc. Ne grabim sa luam, mai intai, reteta de dulceata: "La sase cani de boabe de soc se pune un kilogram de zahar. Spalam si alegem bobitele, le punem cu zaharul si o jumatate de lingura de sare de lamaie. Le lasam putin sa zemuiasca si le punem la fiert. In 20 de minute, dupa ce a dat in clocot, dulceata e gata! Secretul reusitei e ca, fierband-o mai repede, la foc mare, nu-si pierde vitaminele. Trebuie sa stai insa langa ea, sa nu se prinda".

Ce dulceturi mai face maica Domitiana? De nuci verzi si de capsuni. "Am fost mai multi ani la Mana