Puţine romane de debut, postdecembriste, şi-au cîştigat o notorietate a lor aşa cum s-a întîmplat cu romanul Ceciliei Ştefănescu, Legături bolnăvicioase: comentată favorabil, epuizată din librării (chiar dacă tirajul relativ mic face irelevant acest aspect) şi intrată destul de repede în bibliografia unor cursuri opţionale sau chiar făcînd subiectul dizertaţiilor universitare, cu o traducere în franceză (în cadrul proiectului Les Belles Etrangčres) şi o ecranizare (în regia lui Tudor Giurgiu) aproape gata. Acum trei ani, cînd a apărut prima ediţie, subiectul cărţii i-a entuziasmat pe comentatori prin noutate şi i-a făcut să creadă că romanul inaugura o serie. Acum, după debutul unei generaţii întregi de tineri prozatori, putem trage o surprinzătoare concluzie: de fapt, cartea Ceciliei Ştefănescu n-a fost urmată, în plan literar, de nimeni.

Contextul literar actual a relativizat mult ceea ce numai acum cîţiva ani putea fi luat drept îndrăzneală, astfel că, în ciuda substratului erotic, Legături bolnăvicioase nu are nimic scandalos, tînăra scriitoare nelăsîndu-se furată de o temă altfel tricky. Tensiunea erotică dintre cele două tinere studente nu se transformă într-un conflict sexual explicit şi păstrează povestea, atît cît este, în zona sugestiei. Pe cei care nu citiseră prima ediţie dar prinseseră din zbor gossip-ul cu lesbienele - căci, vulgar, cam aşa s-a vorbit despre carte -, versiunea revăzută stilistic a Legăturilor bolnăvicioase (titlul mi se pare în continuare nu tocmai fericit ales) s-ar putea să-i dezamăgească. Deşi e vorba despre dragostea dintre două fete, sexul lipseşte. Cele două-trei secvenţe sînt aproape neglijabile (de altfel, una dintre acestea va apărea citată mai jos). Poate părea paradoxal, dar cartea a avut, astfel, numai de cîştigat: ea face acum figura unei abordări mature ce depăşeşte o serie întreagă de abuzuri, deşi, cron