Născut la Paris (în 1929), naturalizat în SUA (în 1940) şi stabilit, ulterior (în 1997), în Anglia, George Steiner este - la cei 76 de ani ai săi - una dintre figurile academice "globalizate" (aşa-zicînd) în interiorul fenomenului cultural modern şi postmodern. Prezenţa internaţională universitară a profesorului, de-a lungul celor cîteva decenii de activitate didactică, rămîne de-a dreptul uluitoare pentru intelectualii predispuşi la recluziune în propria cameră de lucru şi puţin familiarizaţi cu eterna mişcare în spaţiu şi timp a "templierilor postindustriali" (cum îi numeşte David Lodge pe aceşti academics - obsedaţi de "Sfîntul Graal" al cunoaşterii - în faimoasa lui trilogie de campus). Steiner a predat sau cercetat, începînd cu 1956 (cînd debutează în activitatea educaţională la Princeton, după o scurtă perioadă de muncă editorială în redacţia revistei ,The Economist") şi pînă în prezent, într-o enumerare selectivă desigur, la Cambridge, Oxford, Harvard, Yale, New York, Geneva şi Paris.

Peste tot a ţinut cursuri şi seminarii cu tematici incitante (de teoria culturii ori istoria ideilor filozofice şi literare), materializate în volume cu impact major în zona intelectuală euro-americană: Tolstoy or Dostoievsky/Tolstoi sau Dostoievski (1958), o monografie critică întrucîtva comparativă asupra celor doi romancieri ruşi, The Death of Tragedy/Moartea tragediei (1961), o replică teoretică dată filozofiei asupra tragicului, articulate anterior de către Nietzsche, In Bluebeard's Castle: Some Notes Towards the Redefinition of Culture/În castelul lui Barbă Albastră: cîteva note referitoare la redefinirea culturii (1971), o contribuţie importantă la impunerea studiilor culturale ca metodologie critică perfect acceptabilă pentru rigorile "canonice" ale modernităţii tîrzii şi foarte cunoscuta (şi la noi, datorită remarcabilei traduceri făcute de anglistul ie