Un nume nou şi oarecum exotic venit pe valul debuturilor din ultimii ani este cel al Tatianei Covor. ,Exotismul" are în cazul de faţă mai multe componente: mai întâi, autoarea îşi începe cariera de scriitor la o vârstă la care alţii, nu puţini, şi-o încheie (în jur de cincizeci de ani); apoi, ea vine spre literatură din spaţiul unei alte profesiuni (comunicare şi relaţii publice); în fine, biografia sa prezintă cotituri spectaculoase şi fracturi dramatice: născută la Moscova, şi-a petrecut copilăria la Dorohoi, a făcut studii la Bucureşti, pentru a fugi la jumătatea deceniului opt în Italia. De altfel, biograficul configurează şi explică volumul său de debut, }ara care nu există (2003), un jurnal de călătorie în Thailanda, cu o scriitură mult superioară celei a rudimentarei Claudia Golea şi cu un accent de puternică personalitate feminină. Călătoria nu era una de plăcere, ci de refacere sufletească: proaspăt ieşită dintr-un naufragiu conjugal, autoarea-personaj îşi oblojea singurătatea vizitând meleaguri străine şi căutând să uite de fărâmele şi cioburile de acasă. Într-un stil deopotrivă agreabil şi pătrunzător, fără preţiozităţi de european în mijlocul ,sălbaticilor", dar şi fără notaţia strictă, de ghid turistic, cu care alţi călători cred a face literatură, Tatiana Covor reuşea să atragă atenţia, înfăţişându-se deodată ca o promisiune cam coaptă, dar frumoasă, de scriitor adevărat.

A doua ei carte, acest roman intitulat Anunţ matrimonial, reia problematica iniţială şi o introduce în spaţiul mai elastic al ficţiunii, cu un paralelism viaţă-text ce rămâne totuşi transparent. Multe situaţii sunt translate dintr-o parte în alta, cu minime distorsiuni ficţionale. Urmărim şi aici avatarurile sentimentale ale unei femei ,la mijlocul vieţii", care se vede părăsită de un soţ fugit după farmece mai tinereşti. Sofia e un alter-ego perfect al Tatiane