Lungmetrajul documentar Marele jaf comunist de Alexandru Solomon este al treilea eveniment din aceasta vara-toamna dupa care ar trebui sa ne spunem ca „nimic nu va mai putea fi ca inainte“ in cinematograful romanesc. Celelalte doua virtuale borne istorice au fost deciziile comisiei de selectie din care au facut parte, printre altii, Andrei Gorzo si Stefan Agopian, pentru concursul de proiecte finalizat in iunie trecut, si premiera din 22 septembrie, dupa patru ani si patru luni, a celui de-al doilea lungmetraj al lui Cristi Puiu, Moartea domnului Lazarescu.
- Elementele unei politici valoric-promotionale
Exista si citeva coincidente cifrice si similitudini faptice simptomatice intre filmul de fictiune si cel documentar cu care s-a deschis stagiunea 2005-2006: patru ani a lucrat Alexandru Solomon la proiectul Marele jaf comunist, film al carui scenariu a fost respins de o fosta comisie de la CNC, ca si scenariul lui Cristi Puiu si Razvan Radulescu. Desi filmografia documentaristului (initial, director de imagine) are mai multe titluri, acest prim lungmetraj semnat autonom ca regizor-senarist il consacra pe fostul „operator“ in noul statut de autor, in timp ce Moartea domnului Lazarescu incheie pentru Cristi Puiu perioada debuturilor sale, prin atestatul Premiului pentru regie obtinut in competitia rezervata primului si celui de-al doilea op al debutantilor, la ultima editie a TIFF-ului clujean. In fine, fara a epuiza totusi lista rimelor posibile, ambii protagonisti ai miscarii se afla printre cistigatorii concursului de proiecte din vara, girat de rectitudinea competentelor lui Agopian si Gorzo, prin care, pentru prima data, se configureaza pe sol national elementele unei politici valoric-promotionale in materie de cinema, prin toate cele opt proiecte de lungmetraje selectate pentru finantare. In acest mod, Cristi Puiu si Alexandru Solomon sint cel
