Hienele dezastrelor. Asa se numeste unul dintre articolele publicate in editia de azi a ziarului. Un material care vorbeste despre drama unor oameni din inima Ardealului, loviti de furia apelor, dar mai cu seama loviti de mizeria sufleteasca a unor semeni de-ai lor. Se intampla la mijlocul anilor '30. Asa s-ar fi putut, insa, intitula si un al doilea articol, publicat tot in editia de azi, care oglindeste o parte din realitatea toamnei 2005. Dupa 70 de ani, povestea nenorocitilor din Ardeal, batuti de Dumnezeu si jefuiti de netrebnici, se repeta. In Banat, de data aceasta. Si, cu siguranta, nu numai aici. Si nu e vorba doar despre jefuitorii "locuintelor lacustre". Hienele acestea ale dezastrelor, care apar dupa o tragedie, dupa o calamitate, nu sunt noi in peisaj nici acum, nu au fost noi in peisaj nici in anii interbelici, nici in timpul razboaielor sau al altor atatea si atatea drame care au trecut peste noi si au intrat in istorie. In timp, insa, acesti profitori de pe urma raului si-au perfectionat metodele de castig pe spatele unor oameni despre care cred ca mai suporta o lovitura, pentru ca, oricum, nu mai au puterea sa contabilizeze o suferinta in plus. Ceea ce e mai grav este ca acestia fac parte din randul celor carora sinistratii de azi le-au dat ieri votul, punandu-si sperantele in mainile lor, iar mai apoi, cand apele i-au lasat saraci lipiti, cu aceeasi naivitate s-au dus sa le ceara ajutorul.
Iata ca acum reprezentanti ai unor primarii ale localitatilor banatene afectate de inundatiile din aprilie - pusi sa dea o mana de ajutor oamenilor care nu mai au nici puterea sa planga - le fura din putinii bani care i-ar putea exclude din tabloul "iarna sub cerul liber" si construiesc case pentru protejati, case afectate nu de ape, ci de lene sau de ignoranta. Sau construiesc, cu prioritate, case pentru... morti, nu pentru batrani, nu pentru familii cu doi
