Merg mai departe cu semnalarea cauzelor ce mentin competitivitatea de culoare romaneasca intr-o stare anemica. Voi analiza, astazi, unul dintre stavilare: lunga iarna a inflatiei.
De fapt, acum e primavara. Balaurului inflationist i-au fost taiate multe capete. Cele mai multe. Dar i-au mai ramas cateva. Unul este sezonalitatea.
Sigur, nu ne mai confruntam cu sezonalitatea de altadata. Pana nu demult, an de an, cum intram in septembrie inflatia exploda. Cotele preturilor de consum continuau sa urce vertiginos pana la sfarsitul anului. Apoi, la inceputul anului urmator, fie urcau mai departe, fie se mentineau la nivelul inalt deja atins.
Si asta pentru ca una dintre bolile grave ale economiei romanesti era inflatia de toamna. Acum, boala e in buna parte vindecata. Nu ne mai asteapta nici un galop al preturilor in acest sfarsit de an. Datele pietei induc ideea ca nu vom mai vedea reaprinzandu-se violent focul inflatiei. Dar de un foc mocnit tot vom avea parte.
Totusi, e un semn bun. Nu insa si daca legam problema inflatiei de dinamica investitiilor. Faptul ca volumul investitiilor a crescut incet e descurajator. Dar si mai ingrijorator e un alt fenomen: acela ca se face simtita o tendinta de incetinire a investitiilor in viitorul apropiat. Din cauza persistentei climatului inflationist, mai ales. Climat cu care nu ne confruntam de azi - de ieri, ci de vreme indelungata.
Dar iata ca si in planul investitiilor, toamna 2005 introduce note atipice. Activitatea in constructii cunoaste o usoara revigorare. Si cum atat productia, cat si prestarile de servicii sunt tot mai putin descurajate de preturi, afacerile constructorilor se misca bine.
Mai putine motive de optimism ne da analiza puterii de cumparare a populatiei. Si aici sunt cresteri, dar lente. Problema cea mai spinoasa, in materie de venituri, este