Pentru generatia mea, ideea unui hold-up comis in plina perioada stalinista*, in Romania suna, si mai suna si azi, a gluma. Imaginea de inexpugnabilitate a statului superpazit de militie, securitate si, mai presus de orice, de frica temeinic sadita in sufletele oamenilor intra in contradictie flagranta cu ideea ca cinci oameni inarmati ar fi avut curajul sa se gindeasca macar la o aventura americaneasca in plina capitala.

Indoiala asta da tensiune de la bun inceput exercitiului propus de Alexandru Solomon, iar el stie sa o exploateze ca sa ne agate. Daca ai apucat sa te miri, ai intrat in jocul filmului. Un film cladit in citeva planuri asa cum si-a confectionat – toute proportion gardée – Umberto Eco Numele Trandafirului. Primesti, asadar, o tema de gindire legata de faptele propriu-zise: jaf? De ce? La ce sint buni 250.000 de dolari in lei RPR? Descoperi apoi identitatile eroilor – toti evrei, unii cu pozitii recent abandonate in zona puterii comuniste – si, iata, ai primit o cu totul alta tabla de sah, cu alte piese. Apoi mai ai sansa sa urmaresti o Reconstituire realizata, chiar atunci, de maestrii reconstituirilor istoriei.

Filmul, botezat chiar Reconstituirea, a fost realizat in alb-negru, dar il privesti – stiind ce abrupta era propaganda comunista – cu gindul ca e, de fapt, in negru-alb. Dar filmul lui Solomon e color. Nu mai e usor sa pui diagnostice, mai ales daca mai deschizi o usa si intri in lumea martorilor inca in viata ai evenimentelor de atunci. Militian, securist, judecator, director de inchisoare, prieteni ai autorilor presupusului jaf si, de ce sa-i uitam, realizatorii filmului alb-negru. Si fiecare palier al filmului isi are labirintul lui.

Scenariile abunda, iar unul dintre marile merite ale lui Alexandru Solomon este ca evita sa impuna vreun raspuns. Te lasa pe tine cu maldarul de probleme in brate si-ti aprinde