Taranistii purtau razboiul impotriva lui Gheorghe Tatarescu deschis in adunari publice sau prin presa. In schimb, conflictele dintre cele doua aripi adverse ale Partidului National Liberal, intre oamenii lui Dinu Bratianu si cei ai lui Gheorghe Tatarescu, se consumau in culise. DOCUMENT Taranistii purtau razboiul impotriva lui Gheorghe Tatarescu deschis in adunari publice sau prin presa. In schimb, conflictele dintre cele doua aripi adverse ale Partidului National Liberal, intre oamenii lui Dinu Bratianu si cei ai lui Gheorghe Tatarescu, se consumau in culise. Fiind la fel de taioase.
Cand cercetam cu atentie aceste culise, ne izbeste ceea ce ne-a izbit si la taranisti: clasa politica romaneasca traditionala nu realiza dimensiunea calamitatii cu care se confruntau cetatenii tarii. Nu intelegea aspiratiile populatiei, care nici nu putea sa-i accepte pe comunisti, dar nici nu gasea un reazem in partidele zise istorice. Si liberalii, ca si oamenii lui Iuliu Maniu, se consumau in dispute fara sfarsit, unele declansate inca din epoca interbelica. Si pe liberali ii rodeau orgoliile, exact atunci cand Romania se resimtea profund de lipsa unui front comun si unit impotriva asaltului comunist. Ca sa nu mai vorbim si de iluziile care uneori ajungeau sa le intunece mintile.
O CANTITATE NEGLIJABILA? Ceea ce il surprinde pe cercetatorul documentelor secrete sau numai discrete ale timpului este ca Serviciul Special de Informatii si Siguranta, in primele luni dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, aproape ca nici nu-i luau in seama pe liberalii dinisti, considerandu-i cantitati neglijabile in peisajul politic al tarii. Numai dintr-o nota din 3 octombrie 1944, emisa cand primul guvern al generalului Constantin Sanatescu se clatina, apare o referinta sumara la ceea ce se intampla in interstitiile organizatiei diniste. "In cercurile liberale - semnala documentul
