Proiectul Colocviului National al Criticilor de teatru ii apartine Teatrului National din Cluj si e un program pe trei ani coordonat de regizorul Mihai Maniutiu. Contribuie la organizarea lui teatrul gazda, Ministerul Culturii si, fireste, AICT, sectiunea romana. Un weekend compact, in care dimineata se discuta pe citeva teme alese si anuntate anterior, iar seara se vad spectacole. Despre motivatiile acestei generoase oferte facute de un National nu cred ca mai merita sa discutam serios, fiindca sint de domeniul evidentei: palierul evaluatorilor si promotorilor artei spectacolului avea si continua sa aiba nevoie de un spatiu si un timp anume pentru reflectie asupra propriilor intemeieri, obiective si instrumente de lucru. Nu stim inca daca initiativa de la Cluj va continua si dincolo de toamna lui 2006, sau daca teatrul va opta pentru un proiect diferit.
Eu as spera sa-l continue si sa-l adinceasca pe acesta, dar e doar o speranta personala, in conditiile in care continuitatea (tinind seama de efectele ei solide, constructive, pe termen lung) e inca o lectie de disciplina culturala si sociala care in Romania inca nu s-a asimilat cu adevarat. Oricum, pentru moment, cresterea naturala, in progres, a proiectului mi se pare vizibila si incurajatoare.
- Prima zi: morala versus deontologie
Daca anul trecut mi s-a parut evidenta supraincarcarea tematica, care a produs, pe de-o parte, o subtiere a substantei discutiilor si, pe de alta parte, un soi de dezordine divaganta (cind nu mici conflicte, unele marginale, altele de viziune, ca de exemplu cel referitor la metoda de selectare a titlurilor pentru mult visatul Lexicon al teatrului romanesc), anul acesta pare a fi domnit nu neaparat gravitatea, cit o benefica luare in serios, si asupra subiectelor, si asupra actiunilor concertate ale breslei. Sper sa nu fie o simpla iluzie optimista, dar pa
