Frédéric BEIGBEDER
Egoistul romantic
Traducere de Marie-Jeanne Vasiloiu,
Prefata de Claudiu Constantinescu,
Editura Pandora M, Tirgoviste, 2005, 296 p.
Egoistul romantic, ultimul roman al lui Frédéric Beigbeder, cea mai proaspata vedeta bine mediatizata a peisajului literar francez, a aparut in martie 2005 la Grasset &Fasquelle si a fost tradus foarte repede in romaneste la Editura Pandora M. Cum arata celebritatea lui Beigbeder? In prefata (semnata de Claudiu Constantinescu), ni se spune ca este „romancier de succes, meteorit incandescent prin lumea publicitatii, cronicar literar sau monden, responsabil de campanie electorala (pentru stinga comunista!), director editorial, moderator de televiziune, subiect de mici birfe sau scandaluri“.
Si daca mai citim si extrasul de pe coperta a patra, „orizontul de asteptare“ al cititorului pare a se profila: „De frica sa nu sufere din dragoste, si barbatii, si femeile cauta, in mod inconstient, s-o transforme in plictiseala. Se zice ca, intr-un cuplu, exista intotdeauna unul care sufera si unul care se plictiseste: cred ca e mai bine sa fii cel ce sufera, pentru ca nu te plictisesti, in timp ce acela care se plictiseste are parte si de suferinta“. Personal, am luat in brate cartea, suficient de agasata de fronda asta relativ ieftina, fara stralucire. Si atunci cind, in jurnalul lui Oscar Dufresne, alter ego-ul autorului, am dat de notita ca a implinit 36 de ani, adica „18 ani de cind are 18 ani“, m-am mai calmat. Mi-am zis ca, iata, F. Beigbeder poate fi si el suficient de autoironic, ceea ce nu reiese adesea din frazele sale epatante (ca intentie, cel putin). Pentru ca atunci cind se ia in serios (v. sumedenia de aforisme cu aer paradoxal, v. si paragrafele finale ale cartii), tinarul celebru scriitor nu mai este nici macar amuzant.
In genere insa, stilul „jurnal
