Rep: Domnule guvernator, multi bancheri au contestat in ultima perioada masurile de limitare a creditarii in valuta introduse recent de Banca Nationala. De ce ati decis astfel de masuri dure si ce s-ar fi intamplat in absenta lor?
M.I. In primul rand, nu cred ca sunt dure si, apoi, nu toti le-au contestat.S-au remarcat cateva banci, mai exact cativa bancheri mai galagiosi. Probabil ca cel mai tare au durut restrictiile legate de creditul in valuta.
Banca Nationala a considerat ca, de la un punct incolo al expansiunii creditului in valuta si, mai ales, al cresterii ponderii acestuia in total credit, nu mai este de glumit. Deoarece se atinge limita posibilitatii de a asigura stabilitatea financiara.
La o situatie precum cea din Romania, in care creditarea este preponderent in valuta (60% valuta si 40% lei) si economisirea este preponderent in lei (60% lei si 40% valuta), apar doua riscuri majore.
Primul: creditul in valuta se bazeaza fie pe o stabilitate a cursului leului, fie pe o apreciere a acestuia, iar in cazul – probabil – in care apare o depreciere, toate evaluarile de risc, atat la nivelul clientilor, cat si al bancilor, sunt date peste cap.
Al doilea risc major se refera la capacitatea BNR de a controla situatia; este bine cunoscut ca, intr-o economie euroizata (sau dolarizata), Banca Centrala are posibilitati tot mai restranse de a controla cererea agregata (deci de a asigura stabilitatea preturilor) si de a mentine stabilitatea financiara.
Se depasisera limitele de prudentialitate
Rep: Totusi, chiar exista riscul sa ajungem la o criza financiara?
M.I. Bineinteles. Banca Nationala nu a intervenit din alt motiv – si cred ca am intervenit in timp util – decat pentru a preveni instabilitatea financiara. Uitati-va la crizele asiatice din urma cu cativa ani si la situatia de acum a Ro
