De mai multe saptamini mi-am dorit sa fac un interviu cu prozatorul Gheorghe Craciun. Am crezut ca romanul sau Pupa russa (Editura Humanitas, 2004) merita o mai mare atentie. Gheorghe Craciun creeaza in literatura romana o eroina pe care, mai mult decit sa o detesti, o indragesti pentru puterea ei de a trece, prin erotism, peste necazuri si compromisuri. Exista o scena in care reuseste sa evite un angajament la Securitate tocmai prin seductia pe care o exercita asupra ofiterului venit sa o atraga de partea lor. Lumea comunista din Pupa russa este mult mai obscena decit actele de obscenitate explicita din comportamentul Leontinei Guran. Dar, dincolo de roman, s-a mai adaugat inca un motiv pentru care am realizat acest interviu. Gheorghe Craciun face parte dintr-o echipa de 12 scriitori romani care participa la programul Les Belles Etrangères, o manifestare sustinuta financiar si mediatic doar de partea franceza, care isi propune o mai buna cunoastere a literaturii romane. De ce Franta si francezii sint mai interesati de literatura romana decit multe institutii care ar trebui sa aiba ca misiune acest lucru, la noi acasa? Posibile raspunsuri si explicatii in acest interviu.
Ati citit Academia Catavencu de saptamina trecuta?
Nu.
Acolo, la rubrica pe care o tine in fiecare numar, Stefan Agopian spune ca Gheorghe Craciun „a publicat anul trecut un roman exceptional“. E vorba de Pupa russa.
E o veste care ma bucura. Stiu ca lui Stefan Agopian i-a placut foarte mult Pupa russa, dovada ca a mai scris despre aceasta carte si cu alte ocazii.
Cum a aparut in viata dvs. Pupa russa?
Este o carte de fictiune. Tine de o zona de obsesii personale si colective, pe care n-am avut nici maturitatea, nici curajul, nici... pregatirea strategica s-o abordez inainte de 1994, la citiva ani de la prabusirea regimului comunist. C
