La un talk-show (inregistrat cu Valeriu Rapeanu) abordez anii 1944-1947 din cultura romana. Taifasul are loc in studioul TVRM. Producatoarea e studenta la Jurnalistica. O incepatoare. La un talk-show (inregistrat cu Valeriu Rapeanu) abordez anii 1944-1947 din cultura romana. Taifasul are loc in studioul TVRM. Producatoarea e studenta la Jurnalistica. O incepatoare.
Ne chinuim o gramada sa gasim un titlu pentru burtiera. Valeriu Ripeanu, istoric literar serios, dar stingherit in postura de moderator, m-a convocat pentru a demonstra o teza scumpa inimii sale: literatura dintre cele doua razboaie e o sintagma improprie, dat fiind ca razboiul si tranzitia au dat o literatura autentica.
Stiind naravurile presei, propun in gluma titlul: Cum a fost violata literatura dintre cele doua razboaie. Ma astept daca nu la un hohot de ras, atunci macar la un suras. Fetele celor din jur raman de gheata. Cu toate acestea, imi iau avant si raspund mai intai la intrebarea: de ce s-a impamantenit sintagma Literatura romana dintre cele doua razboaie?
Din cel putin trei motive: a) antonescianismul, manifest dupa 23 august 1944, a tinut mortis sa convinga ca regimul Antonescu a fost unul al stalcirii fara limite a culturii. De aici teza ca intre 1941-1944 nu s-a produs nimic in plan literar. Un gol urias intre acesti ani justifica stipularea unei perioade care se incheia brusc, de parca dupa aceea nimeni n-ar mai fi scris si, mai ales, de parca nimeni n-ar mai fi tiparit ceva.
Falsa teza a fost mult inlesnita si de credinta comuna ca-n timp de razboi muzele tac pentru a lasa armele sa vorbeasca. Anii Razboiului sfant au fost insa aparte in istoria razboaielor purtate de Romania. Cultura si-a vazut de treaba. Dovada ca tocmai acum au aparut capodopere de eseu filozofic si critica literara. De la cartile lui George Calinescu pana la sintezele lui Lucian Blaga. b) nev
