Probabil ca cea mai mare problema a Romaniei de azi e stadiul in care se afla proiectele care nu pot sa fie rezolvate intr-un singur mandat, la centru sau in teritoriu. Adica marile probleme care cer continuitate. Si cer sa fie incepute, insa nu la nesfarsit. Avem probleme de dezvoltare si pentru ca, prea des, politicul a sugrumat administratia sanatoasa.
Pe vremea cand eram pionier am fost pus sa invat o poezie "patriotica" pentru o serbare scolara. Am uitat poezia, in afara de un singur vers: "Noi pentru viitor ne pregatim"... Generatia mea, desigur, stie despre ce viitor era vorba. Din fericire, el n-a mai existat. N-am uitat insa versul sau mi l-am reamintit recent. Perspectiva asupra viitorului a inceput sa fie mai putin cetoasa si atunci am dat versului un sens nou. Dupa vreo 15 ani fara perspective, avem acum una. Castigul cel mai mare al aderarii la Uniunea Europeana si rezultatele la care am ajuns pe propriile picioare ne indreptatesc sa putem privi si sa putem gandi nu doar la ziua de azi, ci si la anii care vin.
De altfel, nu numai viitorul pretinde o asemenea abordare. Concentrati cum am fost, unii pentru a face gauri in economie, iar altii pentru a le astupa, am ignorat gaurile din asfalt. Dupa trei campanii electorale de promisiuni neimplinite, gropile au inceput sa fie astupate. Asta nu a insemnat insa mare lucru; caci, intre timp, nu ne mai ajung strazile. Avem nevoie de sosele mai multe, mai largi, de pasaje subterane si supraterane, de locuri de parcare etc. etc. Situatia este similara in multe domenii: in agricultura, in administratie, in turism. Nu am construit suficiente apartamente sau suficient de bune, nu avem terenuri de fotbal acceptate de UEFA, nu avem diguri solide, nu avem o cladire pentru Guvern, nu avem autostrazi, nu avem sali polivalente incapatoare, nu avem, nu avem.
Dezvoltarea creste exponential complexitatea prob
