De multe ori am scris pentru Dilema lucruri fără nici o legătură cu imediatul. Mi-am reproşat-o deseori. O revistă, fie şi culturală, fie ea chiar atît de nuanţată şi de liberă precum Dilema veche, nu are rost să publice texte care să nu privească, măcar de departe, ceea ce se numeşte, cu o vorbă pretenţioasă, dar potrivită totuşi, "viaţa cetăţii" sau a ceea ce om forma noi astăzi. Ce rost are să menţionezi (nu cu prea mult şart) teme mistice, cînd situaţia în teren îţi dovedeşte inadecvarea: incultura religioasă e mare, învăţămîntul religios nu îşi prea găseşte soluţii viabile, indiferenţa europeanului faţă de domeniu creşte? Ce rost are să vorbeşti despre dimensiunea de cunoaştere a religiei, cînd oamenii caută îndeobşte acolo puţină securitate, mîngîiere, o sociabilitate mai caldă decît cea a societăţii mari? Ce rost are să îi numeşti pe "nebunii Duhului" cînd două biete femei cu mintea rătăcită nu îşi găsesc loc în sistem şi dau materie pentru faptul divers: una pentru a fi fost primită în mînăstire şi a fi pierit acolo, alta pentru a nu fi fost primită şi a fi făcut să piară o figură spirituală admirată? Ce rost are să tot aminteşti de universalitatea oricărei mari religii, cînd autorităţile ortodoxe ţin să ridice o catedrală a neamului? Ce rost are să vorbeşti despre convergenţa religiilor cînd conflictele alimentate cu combustibil religios umplu lumea şi jurnalele de ştiri, dîndu-şi în fiecare zi porţia dezolantă de victime? Pe scurt, ce rost are să aluneci în "inactualităţi", cînd actualitatea fiecărei zile e, în privinţa religiosului, atît de pestriţă în mutaţii, de bogată în crize, de consistentă în inerţii, de urgentă în nevoia de remedii concrete? Mă întreb. E poate, din parte-mi, o vinovată tendinţă de evaziune. Dar e şi convingerea timidă că puzderia de probleme urgente nu are nevoie, în acest domeniu, numai de comentarii directe, aplicate, cu adresă ev