În societatea românească actuală, "succesul" nu prea mai merge la braţ cu "şcoala". Pe cînd acţiunile imaginii intelectualului sînt într-o continuă scădere (profesorii sînt nişte jerpeliţi corupţi, iar olimpicii români - cine 'or mai fi şi ăia?), imaginea gangsterului (şmecheraşul călit la "şcoala vieţii", milionarul de peste noapte sau fotomodelul de succes) este din ce în ce mai promovată. Chiar dacă şcoala este obligatorie pînă la 16 ani, legea nu este respectată. Chiar dacă şcoala e un pas în realizarea ta ca om, din ce în ce mai mulţi tineri preferă mai puţină realizare şi mai mulţi bani. Cu toate acestea, atît "laptele şi cornul" guvernamental, cît şi acţiunile filantropice ale fundaţiilor non-guvernamentale explică cifra în continuă creştere a abandonului şcolar prin sărăcia oamenilor şi lipsa de educaţie a părinţilor, căutînd mijloacele de combatere în altă ogradă, via Uniunea Europeană, justificînd astfel fonduri PHARE - prin studii ministeriale, şi ONG-uri - prin statistici. Ionuţ Undeva, pierdută prin Colentina, o şcoală generală de cartier, în primele zile ale noului an. Ionuţ are acum 13 ani, se sprijină de un zid şi priveşte în tăcere, cu o seriozitate de om matur, trecut prin multe, cum i se stinge chiştocul între degete. Aşteaptă să sune de ieşire. Nu învaţă aici. Adică nu mai învaţă. Cartea nu-i de el - îmi spune - şi proiectează cu un bobîrnac ferm fărîma de ţigară. Poate să zică şi că ai lui l-au retras de la şcoală, dar de fapt el nu prea avea ce căuta pe acolo. Ridică din umeri. Pentru că lui nu-i place cartea. Nu înţelege de ce e obligatoriu să mergi la şcoală. Şi dacă e să mă uit bine împrejur, toţi intelectualii mor de foame. Şi-mi arată mobilul lui şi mă întreabă cîţi profesori au aşa ceva. Ionuţ lucrează la buticul lui taică-su şi cîştigă binişor. În jur de zece milioane pe lună. Uneori şi mai mult. Are bănuţul lui şi asta contează. Banul şi