Decizia de ultima ora a Aliantei D.A. de a lua totusi in calcul, in "cazuri deosebite", ideea alegerilor anticipate, daca nu se reuseste altfel schimbarea presedintilor celor doua Camere, naste cateva nedumeriri asupra carora merita insistat. Prima tine de dezinvoltura cu care Alianta pare a fi dispusa sa-si marturiseasca neputinta in Parlament, in fata PSD. Dupa ce termenul fatidic de 15 septembrie a fost incalcat cu o neconvingatoare seninatate, dandu-ni-se toate asigurarile ca nu este vorba decat o defazare de cateva zile si ca lucrurile se vor intampla exact asa cum au fost promise, acum suntem pusi in situatia de a observa ca obsesia cu anticipatele, cu care Basescu si-a tot batut gura luni de zile, a fost perfect indreptatita si ca forta Puterii in Parlament este cel mult simbolica. De ce, atunci, demersul care ar fi fost cel mai productiv a fost respins atat de vehement devine o intrebare greu de evitat, raspunsul neputand decat sa penduleze intre miopie politica si crisparea cu care unii s-au agatat de scaune. O a doua dificultate in a intelege disponibilitatea subita pentru anticipate, cel putin in cazul PNL, este provocata de ignorarea inadmisibila a felului in care electoratul nu va intarzia sa amendeze scrutinul. "Goana dupa ciolan" va fi stampila la care omul de pe strada va avea cel mai usor acces, in momentul in care singura ratiune prin care se va putea justifica tot taraboiul va fi dorinta de a-i dezinstala pe "ai lor", ca sa-i instalam pe "ai nostri". Sigur ca argumentele cu care Alianta va veni in fata electoratului vor fi mai fastuoase si mai dezinteresate, dar inseamna sa ne jucam de-a copiii mici daca ne inchipuim ca oamenii pot fi prostiti chiar intr-atat pe cat si-ar dori unii politicieni. In sfarsit, ultima, dar si cea mai grava nedumerire, tine de inconstienta cu care cei din jurul premierului par dispusi sa-l expuna, din nou, intr-o des