Apariţia covorului roşu din faţa Teatrului Naţional a stârnit confuzie în rândul unui grup de turişti strãini, vorbitori ai limbii lui Shakespeare. "What is happening here?" (n.r. Ce se întâmplã aici?), a întrebat o europeancã mai în vârstã. Iar o tinericã ingenuã a rãspuns cã sigur este vorba de un eveniment politic.
Da, într-adevãr, am rãspunde noi, politica lui Shakespeare, atât de des invocat de Elisabeta, protagonista premierei Naţionalului târgumureşean. Pentru cã asearã iubitorii actului de culturã au avut ocazia unicã de a pãşi pe covorul roşu, apanajul oaspeţilor de onoare. Şi a fost o onoare reciprocã, actorii oferind un spectacol de excepţie, iar publicul rãsplãtind cu aplauze îndelungate "momentul" de emoţie.
Plimbã calul
Punerea în scenã a piesei lui Dario Fo a respectat întocmai reţeta teatrului epocii lui
Shakespeare, când travestiul actorilor era obligatoriu. Comedia savuroasã, cu tentã fin-burlescã şi accente de bufonadã, redã fidel epoca elisabetanã, cu intrigile de la curte, amestecând politica cu "Ess-sexul", luciditatea cu paranoia, dragostea cu rãzbunarea. Actorii, nume grele ale teatrului târgumureşen, realizeazã personaje de excepţie imprimând personajelor personalitãţi vulcanice distincte.
Marinela Popescu, regina Angliei, Elisabeta, comite un auto-atentat la viaţa ei, în momente de confuzie emoţionalã, când a fi femeie sau şef de stat, devine întrebarea cheie. De la luciditate la confuzie şi dorinţa de rãzbunare, femeia reginã se lasã condusã de inteligenţa sentimentelor. Elisabeta sau Elisabetoi, asta e întrebarea, la care nici ea nu poate sã rãspundã. Actorul Cornel Popescu ne oferã o guvernantã, Marta, omul de încredere al reginei, intrigantã, obedientã, dar necruţãtor de durã atunci când trebuie sã şantajeze emoţional. Mihai Gingulescu, este ministrul de Justiţie, Egerton, anchetatorul elocvent şi autorita